Perioada imediat următoare examenului de specialitate

Ceva mă frământă de vreo 2 luni, încă de când am dat examenul de specialitate și am încheiat contractul cu spitalul după 5 ani de rezidențiat.

Personal, mi se pare o mizerie ce se întâmplă, referindu mă la proaspeții medici specialiști care deși au promovat examenul de specialitate, nu au diplomă în mână. Și nici măcar asta n ar fi o problemă, ca nu mă arde dorul diplomei, dar ce mă deranjează pe mine e faptul ca nu există un cadru legal prin care noi să ne putem angaja odată ce am promovat examenul chiar dacă încă așteptăm diploma de la minister. Am mai discutat aspectul ăsta cu unii colegi de ai mei care se află fix în aceeași situație și mi se pare ca sunt singura deranjată de ce se întâmplă de mai bine de 2 luni încoace. Primesc același răspuns de fiecare dată când le cer părerea: asta e, toată lumea a trecut prin perioada asta. Corect, total de acord, dar asta îl face să fie NORMAL ce se întâmplă?!

Am mai primit și răspunsuri de “liniștire” cum ca “sigur găsești tu ceva privat care să te ia fără diplomă”. Ei bine, asta am crezut și eu și chiar am stat liniștită până să mă lovească realitatea. Realitatea care nu mi a asigurat un loc de muncă în calitate de medic fără acea diplomă. În tot Bucureștiul ( și credeți mă ca am fost la muuuulte interviuri în ultimele 2 luni) am găsit o singură clinică unde au fost de acord să mă angajeze ca secretară până îmi vine diploma, și asta la rugămințile mele ptr ca mă ajută să nu mi pierd stimulentul de inserție acordat ptr ca am un copil de 2 ani. TOȚI mi au cerut diploma. Și nu mi se pare nimic in neregula cu asta, e normal. Anormal mi se pare faptul ca legea nu mi permite sa muncesc fără diploma, de fapt nu-s medic.

Nu ar trebui sa existe un cadru legal și pentru noi ăștia care suntem în situația asta? Nu mai pun la socoteală ca stiu oameni care au așteptat și 4-5 luni după diploma…ce se întâmplă în această perioadă de câteva luni? How am I supposed to survive?!

Voi ce părere aveți despre situația asta? Mie mi se pare ca mi se restricționează dreptul de a munci, asta ca s o spun așa mai voalat, ca e vorba de fapt despre faptul ca de mai bine de 2 luni nu mai am niciun venit, am un copil, chirie, facturi etc. Dar mulți dintre colegii mei sunt atât de liniștiți și de “nederanjați “ încât mi se pare ca ratez eu ceva, ca nu vad the bigger picture… E o “normalitate”? Sau am catalogat o noi ca fiind normalitate doar pentru ca se întâmplă fiecărei generații de atât de mult timp și am asimilat o ca fiind “normala”? Eu nu cred ca e necesar și nici măcar legal, dar sunt curioasă de părerile voastre. Thanks 🙏🏻